Mi-am facut putin timp liber si am pornit spre munte, lasand in urma agitatia si poluarea din Bucuresti. Am trecut prin Targoviste, dupa care am ajuns la Cota 1ooo, insa oprirea am facut-o la Saua Dichiu, un loc minunat unde muntele incepe sa te vrajeasca. Nu dupa mult timp de mers cu masina, Platoul Bucegi a inceput sa se arate putin cate putin si parca sa ne fure mintile cu maretia lui. Am fost captati de verdeata, de flori, de liniste si de acea viata patriarhala pe care ti-o inchipui pe asa meleaguri. Dupa o ora si jumatate de mers pe jos, lejer, am ajuns la Babele care inca ne asteptau acolo, neclintite si neschimbate odata cu trecerea timpului. Peisajul care se arata ochilor e demn de Rai (in cazul in care acesta exista) si parca nu te mai poti satura de el, nu te induri sa te intorci acasa unde galagia si nebunia domina viata.
Asa ca daca vreti o oaza de liniste chiar si pentru cateva ore, mergeti in Bucegi si sigur va veti intoarce acolo cu fiecare ocazie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu