Am aparut pe aceasta lume in Romania, chiar daca nu m-a intrebat nimeni daca asta imi doresc, sau cel putin nu imi amintesc asta, iar acest lucru cred ca si-a pus o grea amprenta asupra vietii si caracterului meu.
Mai intai de toate, vreau sa spun ca, pentru mine, Romania a devenit in ultimii ani definitia ipocriziei si a snobismului. Cred ca este patria cu cel mai mare numar de locuitori pe metru patrat care vor sa para ceea ce nu sunt, care, din lipsa de cultura, considera ca scopul in viata este modul in care te percep ceilalti, indiferent de goliciunea mintii lor si de nimicnicia de care nu isi dau seama. E trist sa vezi oameni de orice varsta care incearca sa epateze cu iluzii, care cred ca daca pentru o clipa par mai inteligenti sau ca avand mai multe bunuri decat altii fac o magie si frustrarile dispar. Tara aceasta e locul in care cei mai multi oameni se mint pe ei insisi, crezand ca daca incearca sa creada ca sunt smecheri totul le este la picioare. Dar, in toata chestiunea asta, cel mai grav mi se pare ca ne dorim cu totii ceva, dar nimeni nu face nimic in acest scop, mai toti asteapta sa cada din cer, sau poate dumnezeul lor sa faca o minune, sau poate ca politicienii sa fie in campanie electorala si sa mai vanda cateva visuri.
Mai mult decat atat, acesti snobi se si inmultesc, dau nastere unor copii nevinovati initial, dar care, in timp, deprind minciuna si fala de la parintii care nu se vor trezi niciodata din prostie. Ne multiplicam pentru ca asa trebuie, ca asa fac toti, desi nu avem poate nimic de oferit copilului, sau poate doar niste rate la BMW la mana a doua din fata blocului, si poate cativa metru patrati, deoarece ceilalti metri sunt ocupati de bunica, bunicul, unchiul necasatorit, matusa divortata, varul parasit de parinti si mami si tati. Acesti copii blestemati de univers, sunt cei care epateaza cu un telefon scump, dar abia reusesc sa se exprime, fiind de multe ori monosilabici, sunt cei care nu stiu sa se joace de-a v-ati ascunselea pentru ca parintii i-au invata ca trebuie sa arati ca ai, sa vada lumea, sunt cei care nu stiu sa ajute pe cineva pe strada, ci te imping pentru a nu rata pokemonii si care, chipurile, invata limba engleza de la jocuri, chiar daca nu au auzit vreodata de Creanga.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu